Invitati si raspunsuri

Culori si nuante

31.7.2012 | 0 comentarii


Am fost ?i la campionatele europene individuale. Mare ?ans? de a vedea tot ce este mai bun ?n Europa la 14 ani. ?mi men?in p?rerea c? totul se joac? pentru punct, pentru a creea spa?ii ?n terenul advers ?i a ?ncerca de a da na?tere la crize de timp adversarilor. Ai nostrii s-au conformat tendin?ei, de data aceasta, ?i au ?ncercat un altfel de tenis dec?t cel pe care joac? acas?.

?n bun? parte au reu?it dar nu totdeauna te po?i l?uda cu c??tigarea unui meci pentru c?, ?n acest sport, po?i? juca prost dar se ?nt?mpl? s? c??tigi? sau po?i s? joci bine ?i s? se ?nt?mple s? pierzi. ?i Manole ?i Iordache au jucat bine, mai bine dec?t la europenele pe echipe, mai bine dec?t i-am vazut p?n? acum ?i ca urmare au f?cut meciuri reu?ite ?n compania unor adversari pe care nu-i ?nt?lne?ti zi de zi. Sorin a pierdut ?n turul 3 de la un juc?tor s? zicem atipic, grecul Tsitsipas. Un tip destul de ?nalt, slabu? dar cu o accelera?ie mare a mi?c?rilor ceea ca face ca adverasrii s? fie de multe ori surprin?i pe picior gre?it. Atac? mult ?i este obi?nuit s? fac? puncte din multe pozi?ii. Sorin a reu?it, ?n parte, s? ?l ?in? departe de fileu ?i s? ?l bage ?n raliuri incomode. Diferen?a a facut-o viteza mai mare de execu?ie a grecului care a impus un ritm foarte rapid. Mai departe grecul a f?cut semifinal?.

Alex a jucat ?n primii 16 cu un suedez tipic : ??nalt, blond cu ochii albastri?. Glumesc. ?n realitate suedezul Yemer este negru tuci, cu p?r ca de c?nep? ?i dac? ar ?ine ochii ?nchi?i, noaptea nu l-ai vedea. Juc?tor contrar tendin?elor, care scoate tot, care ??i permite s? nu fac? puncte ?i care a?teapt? cu mingii lungi ?i foarte bine plasate. Posed? o intui?ie extraordinar? drept pentru care unde dai acolo este ?i el. Ba chiar te a?teapt?. Alex a jucat formidabil 5 gheme. At?t. Dup? asta puterea de concentrare ?i ritmul lui Alex au sc?zut. La ora la scriu acest comentariu Yemer juca finala competi?iei.

Sorin si Alex

Ca o curiozitate trebuie men?ionat c? mul?i favori?i au pierdut ?n etapele de ?nceput inclusiv favoritul 1 englezul Clarke.

Cu regretul c? Borza, c??tig?tor aici anul trecut ?i ?mpreun? cu Frunz? c??tig?tori? la dublu, nu? fost ?imitat ?n acest an nu ?mi r?m?ne dec?t s? m? mul?umesc cu transmisiile de tenis de la olimpiad?. P?cat c? sunt comentate.

Paul BOZDOG
Antrenor

Foto: Iordache Sorin & Manole Alexandru; fotografie primita de la dl. Bozdog Paul

Nuante

13.7.2012 | 0 comentarii


Am fost la campionatele europene pe echipe de 14 ani baieti si tot ma intreb daca este o chestiune de nuante sau nu.

Vorbind despre nuante mi-am adus aminte de o intrebare ce mi-a fost pusa cu ani de zile in urma. Intreba cineva : ?la ce bun sa joci turnee afara??.? Chiar asa de ce ?

Intotdeana mi-am dorit un raspuns la o alta intrebare : ? De ce juniorii nostri sunt diferiti de ai lor? ?. Si noi si ei ne pregatim tactic, tehnic si fizic. Nu la fel dar asemanator. Nu in aceleasi conditii dar asta parca nu ar face diferenta. Ei au alta infrastructura dar performanta poti face oriunde gasesti un teren cu fileu, linii marcate si o suprafata sa zicem neteda. Sunt unii mai prapaditi care joaca pe zgura numai in turnee in strainatate ?pentru ca acasa ploua la ore de antrenament sau altii care au vara numai intr-o joi la pranz. Acum in toiul verii de la noi cand a te coace este verbul la moda, la danezi, de exemplu, sunt 15 grade si ploua iar la englezi se strica vremea numai dupa amizele cand copiii ies de la scoala si vor sa se intalneasca cu zgura.

Si atunci de ce sunt diferiti?

De echipamente sau mingi nu ar trebui sa pomenim pentru ca si la noi se gaseste cam ce este pe la ei. Difera un pic conditiile de sponsorizare. Iar si la ei si la noi federatiile au cam aceleasi obiective.

Si atunci de ce sunt diferiti?

Oare sa fie o problema de nuante? Oare sa fie o problema de conceptie? Oare sa fie o problema de mentalitate?

Cred ca totusi este o problema de mentalitate. De mentalitate a jocului. De mentalitate a felului de abordare a sportului in sine. Si asta se vede clar atunci cand intra pe teren si incep meciurile. Se joaca mult pentru punct, pentru a crea avantaje, pentru a gasi spatii, pentru a scurta timpul de raspuns al adversarului. Noi vrem sa dam mingea peste fileu cu dorinta ascunsa sa nu mai vina inapoi. Pentru noi problema este de a nu gresi, pentru daca se greseste ne cearta antrenorul, mama, tata si eventual bunicii. Pentru ei problema de rezolvat este daca trebuie sa joace in cros sau in lung de linie. Asta este angoasa jucatorilor chit ca este Federer chit este un junior participant la campionatele europene.

Sunt si exceptii dar sunt rare precum frunzele si borzele. Iar cu exceptii nu se poate face competitie si nici primavara.

Si uite d?aia trebuie sa joci si pe afara. Ca sa iti dai seama de nuante.

Paul Bozdog,
Antrenor

Hai la lupt?

03.6.2012 | 2 comentarii


Citeam deunazi un articol despre fantasticele lupte ce se dau ?n aceste zile pe zgura ro?ie de la Roland Garros. Nu despre luptele dintre sportivi ci despre cele interioare ale unui juc?tor atunci c?nd intr? ?pe teren pentru un meci care nu se deosebe?te cu nimic de un altul jucat ?n oriunde alt? parte a lumii.

Citeam despre Dimitrov ?n meciul cu Gasquet ?i Murray ?n cel cu Nieminen iar autorul afirma c? ceea ce ?i mai ?inea ?n teren pe bulgar ?i pe sco?ian, am?ndoi accidenta?i, era miracolul ce s-ar putea produce r?m?n?nd ?n joc, miracol care s? faca s? le treac? durerile unor crampe musculare ce ?i tranformaser? ?n pierzatori siguri.

Articolul, bine ticluit dealtminteri, face ?nsa o mica eroare ?n aprecierea motiva?iilor pe care un jucator le are atunci c?nd intr? pe teren. Este o eroare pe care o fac ?i mul?i juc?tori, de aici sau de aiurea. Eroarea const?? ?n faptul c? motiva?ia unui sportiv care intr? pe teren nu este acela de a se ?nt?mpla miracole ?n calea lui spre victorie ci acela de a lupta, indiferent de condi?ii, pentru a demonstra c? este mai bine pregatit dec?t adversarul sau.

Faptul c? joac? sim?ind durere la fiecare mi?care nu este dec?t un semnal c? el este pregatit s? dea totul pe teren pentru c? pur ?i simplu a?a este el antrenat. To?i se g?ndesc la victorie dar pu?ini se g?ndesc ?i la lupt?. Aici este diferen?a dintre cei care joac? tenis si juc?torii de tenis.

Paul Bozdog,
Antrenor

De pus pe ganduri: eu si copilul meu sportiv

30.5.2012 | 0 comentarii


Azi?veti citi despre cum parintii isi modeleaza copiii sportivi si despre cercurile educationale vicioase din care uneori parca nu se poate iesi. Vreau sa povestesc despre acest subiect pentru ca stim cu totii ca greselile se pot face chiar si cu cele mai bune intentii.

FBEduKid1

Desigur, exista?si cercuri educationale sanatoase, de care ma bucur cand le vad si sunt sigura ca multi parinti le apreciaza.

Nu suntem perfecti in comportamentul si atitudinile noastre, dar macar haideti sa incercam sa jonglam cu aceste cercuri si sa iesim din cele vicioase spre binele copiilor nostri si al nostru.

Cercul sanatos 1

Copilul joaca si pierde

Parintele sta pe marginea terenului, copilul greseste, parintele spune:

?Frumoasa lovitura, mami?, ?Nu-i nimic, ai alergat bine la minge?

Copilul pierde meciul, parintele spune:

?Bravo, ai jucat foarte frumos, nu trebuie sa te superi!?

Cercul vicios 1

Copilul joaca si castiga.

Parintele sta pe marginea terenului, copilul greseste, parintele enervat tipa:

?Bai, tu nu vezi unde e mingea?!?, ?Tu nu vezi mai, ca dai exact acolo unde este adversarul?!?

Copilul castiga meciul, parintele se duce la adversar si il felicita pentru jocul bun pe care l-a avut. Copilul propriu nu merita felicitari pentru ca nu s-a comportat bine pe teren, n-a facut aia, aia, aia.

Cercul sanatos 2

Priviti poza de mai sus si ganditi-va la mesajul de acolo: ?Copiii nu se pricep prea bine sa-si asculte parintii, dar se pricep cu siguranta sa ii imite?.

Cu alte cuvinte, daca ii arati copilului ca ai incredere in el, va avea si el incredere in sine. Daca ii spui: aia nu iti merge, aia faci prost, nu esti in stare de nimic samd, asa isi va construi si el imaginea de sine: ca nu-i merge, ca nu poate, ca e prost, ca nu e in stare de nimic.

Cercul vicios 2

Parintele spune: ?Este mai mult jocul psihologic de pe marginea terenului, sunt toti acei parinti care te prind intr-un vartej din care cu greu scapi sa nu iti agresezi copilul. O mama si-a tras fata de par in timp ce era pe teren. A apucat-o prin gard si a tras-o de par. Alta si-a batut copilul cu umbrela, altul cu racheta?.

Un parinte antrenor spune: ?Daca un antrenor mi-ar bate copilul asa cum il bat eu, n-ar mai fi antrenorul copilului meu?.

Un alt parinte spune: ?Din pacate, cu vinovatie spun ca mi-am batut copilul, pentru ca asa am vazut la parintii altor sportivi care aveau rezultate. Si am crezut si eu ca asa trebuie sa fac la randul meu. Dar am gresit si acum gandesc altfel?.

Cercul sanatos 3

Iata ce spune un parinte: ?M-am gandit si am gasit: de cate ori imi vine sa tip la copil si sa il ponegresc, ma intreb daca mi-as permite sa fac asa daca ar fi un adult in locul lui. Cu siguranta nu as face-o. Gandul acesta ma ajuta sa ma calmez, sa ma respect si sa imi respect copilul?.

Cercul vicios 3

Ganditi-va la o intamplare nefericita din copilaria dumneavoastra, cand ati fost lovit fizic sau cu cuvinte de catre un adult in care aveati mare incredere- parinte, bunic, profesor. Ganditi-va cand aveti timp, nu neaparat acum. Amintiti-va cum v-ati simtit. Printre altele trist, vinovat, mic si neinsemnat. Asa se simte si copilul dumneavoastra cand aude cuvinte denigratoare. Poate ca ele se vor a fi de incurajare si stimulare, dar ei, copiii nu le inteleg asa. ?Palmele? primite se simt multa vreme si pe terenul de sport si dupa ce s-a terminat cu sportul.

Din pacate, aveti dreptate cand spuneti ca ?daca nu tipam, nu isi ?revenea? pe teren?. Asa este, si-a revenit, dar ati obtinut o victorie pentru moment asupra lui. Pe termen lung copilul intra intr-un cerc vicios impreuna cu dumneavoastra, in care ?fara ?bataie? nu face treaba?.

Dar copilul nu trebuie sa faca performanta in sport cu orice pret. Scopul nostru ca parinti si educatori este sa il crestem sanatos, inclusiv din punct de vedere psihologic si sa construim cu el o relatie bazata pe incredere si nu pe frica.

In loc de incheiere va invit sa priviti poza de mai jos si sa o comparati cu cea de sus. Ce relatie vreti sa construiti cu copilul dumneavoastra si cu ce pret?

Educatia este un subiect delicat si personal nu cred in reteta unica de succes. Fiecare parinte e altfel, cum fiecare copil e altfel. De aceea textele mele de natura educationala au ca scop final descoperirea drumului sanatos dintre doua suflete: copilul si parintele sau.

FBEduKid-Nullovi

Pentru orice intrebare, sugestie sau poveste va invit sa imi scrieti la nicoleta@tanase.biz

Poze EDUKID- jucarii educative pe Facebook.com

Rosu sau albastru

20.5.2012 | 0 comentarii


Madridul a nascut o problema noua in tenis de parca cele curente nu erau de ajuns. Zgura albastra. Vizibilitatea au explicat organizatorii. Altii spun ca goana dupa reclama si bani. Dar jucatorii?

Initial critica a plecat de la culoare : ca nu este traditionala, ca nu este in obiceiul tenisului, ca una sau ca alta. De fapt jucatorii au stiut ca se vor infrunta pe o zgura de tip american. Cea verde. Si nu le-a convenit ca inainte de Roland Garros, unde suprafata desi nu mai este cea pe care juca Nastase este totusi zgura clasica, sa joace inca un turneu pe “iute”. Surpriza a venit din faptul ca pe cea albastra se aluneca rau de tot mult mai rau ca pe cea verde. Constructorii de terenuri spun ca s-a gresit la pregatirea suprafetei de joc. Dar jucatorii?

Urmarindu-l pe Del Potro in semifinala cu Berdych am avut senzatia unui cal pe gheata lucioasa. Nu ca nu isi putea controla alergarea dar dabia se tinea pe picioare. Am avut impresia ca in cateva randuri i-a cautat cu privirea pe organizatori in tribuna oficiala sa le zica ceva personal si cred ca nu era de bine. Nu au fost acolo caci altminteri ar fi auzit? altceva decat laude. In opinia mea au avut castig de cauza cei care au avut centrul de greutate ceva mai jos indiferent de inaltime si astfel au putut sa isi mentina echilibrul la cote rezonabile. Suprafata a fost fost foarte rapida si ca dovada punctele scurte ca durata de parca eram pe ciment si nu pe zgura.

Oricum Djokovic s-a razbunat crunt dar nu pe organizatorii de la Madrid ?ci pe Federer pe care l-a invins la Roma fara drept de apel.

Se pare acum ca va urma mingea fosforescenta. Vizibilitatea spun initiatorii ideii. Altii spun ca goana dupa reclama si bani. Dar jucatorii?

Paul Bozdog
Antrenor