Suntem mai putini. Don’ Costel a plecat.
Asa, deodata, de parca comisia l-ar fi numit arbitru principal la un turneu undeva, in ceruri. Sunt convins ca s-a impotrivit. Nu pentru ca ar fi trebuit sa arbitreze ci pentru ca, aici, cu noi, jucatori si antrenori, s-a simtit totdeauna bine. Si cand spuneam ca tenisul ne omoara, incetul cu incetul, nu ma gandeam tocmai la omul care ne va lipsi asa de mult, Don’ Costel Balasa.
Sa se odineasca, in fine, in pace.
Paul BOZDOG
Antrenor