Suntem mai putini. Don’ Costel a plecat.
Asa, deodata, de parca comisia l-ar fi numit arbitru principal la un turneu undeva, in ceruri. Sunt convins ca s-a impotrivit. Nu pentru ca ar fi trebuit sa arbitreze ci pentru ca, aici, cu noi, jucatori si antrenori, s-a simtit totdeauna bine. Si cand spuneam ca tenisul ne omoara, incetul cu incetul, nu ma gandeam tocmai la omul care ne va lipsi asa de mult, Don’ Costel Balasa.
Sa se odineasca, in fine, in pace.
Paul BOZDOG
Antrenor
One reply on “Don’ Costel”
Mare pacat ca uneori sau de fapt, de cele mai multe ori, ramanem noi restul. Ei, nemeritat si mult prea devreme, sunt alesi sa plece departe, mult prea departe.
Cel putin o data am fost arbitrat de don’Costel. Si a fost indeajuns sa ma intorc cu un zambet larg ori de cate ori acest om blajin era delegat. Am pierdut numarul pentru ca niciodata nu l-am tinut; acum mi-as fi dorit sa stiu.
Sa se odihneasca in pace si liniste, asa cum a facut-o si printre noi,
Cu drag