Campionul de antrenament

?Campionul? este acel sportiv care a castigat finala unui turneu.

?Antrenamentul? este evenimentul sportiv ce sta la baza pregatirii.

Frecvent auzim pe marginea terenului ?ne pregatim ca sa mergem la turnee?, oare insa aceasta fraza e corect formulata din punctul de vedere al formarii sportivului?

Da, este corect formulata, daca ne gandim la copii de minitenis si de initiere, unde scopul antrenorilor este acela de a lansa cat mai multi copii in sistemul competitional. Insa formularea aceasta ramane in mintea antrenorului iar copiilor si parintilor le este prezentata sub o alta forma, alte cuvinte, dar acesta este alt subiect de discutie.

Odata intrati in competitii, dam piept cu diferiti adversari, diferite stiluri de joc, emotii, sentimente si inevitabil apar carentele in jocul fiecaruia.

Ce urmeaza dupa un turneu? Antrenamente ce au la baza analiza jocului din meciul official pentru a fi mai valorosi si mai eficienti in anumite situatii.

Deci, ajungem sa spunem ?merg la turnee ca sa ma antrenez?.

Aici avem alta polemica: raportul competitiilor si al antrenamentelor. Raportul intre cele doua este diferit in functie de varsta sportivului si de la 1 turneu la 4 saptamani de pregatire la 10 ani,? ajungem ca la juniorat sa avem 3 turnee si 1 saptamana de pregatire si poate chiar 4-5 turnee in cazul circuitelor care au ca finalitate un turneu de grad superior.

Insa pentru majoritatea sportivilor de 14-16 ani raportul poate fi de 1-1, 1-2 in favoarea turneelor sau 2-2.

Ce ne facem cand raportul este de 1-4 in favoarea antrenamentelor?

Ce pregatim?

Pregatim sportivul sa fie mai evicient in comparatie cu turneul anterior.

Cat pregatim?

3- 4 saptamani. E cam mult?

Ajungem ca la final de an sa avem 12-13 turnee jucate. In perioada dintre turnee ajungem sa uitam ce am jucat la meciul anterior, precum si emotiile si sentimentele ce le-am incercat dar si atmosfera competitionala, intervine monotonia de antrenament si inevitabil plafonarea. Iar informatiile transmise de catre antrenor precum si eficientizarea jocului prin pregatire individualizata ar trebui sa aiba aplicatie imediata (ma refer la meciul de antrenament si meciul oficial).

Si totusi intr-un turneu strangem cateva informatii pe care le prelucram si le?aplicam in antrenamente sub forma de tehnica sau tactica intr-un interval de 1-2 saptamani. Dar in restul de 1-2 saptamani ramase pana la turneul urmator, ce facem? Ne plictisim si intervine uzura, monotonia de care vorbeam mai sus.

Alt lucru important este increderea pe care o am dupa un maci castigat sau un turneu bun. Ce fac cu ea? O las sa moara la antrenament? Nu, o folosesc in turneul urmator, daca perioada nu este prea mare.

La turneu am avut emotii, am avut sentimente specifice competitiei, am jucat sub presiune sau am jucat cu incredere pentru ca scorul mergea in favoarea mea. Sunt doar cateva exemple din trairile sportivilor din meciurile oficiale. O perioada scurta intre turnee imi ofera sansa de a ma cali si ?de a gasi solutii? (vorba cuiva) la situatiile intalnite in meci. O perioada lunga intre turnee ma face sa uit ce am trait si ce am avut de ales sau solutiile eficiente sau ineficiente pe care le-am ales. Ma face sa pierd antrenamentul mental capatat in situatii de stress, se pierde atmosfera competitionala.

Astfel, in situatia in care pastram raportul de 1-3 sau 1-4 in favoarea antrenamentelor, avem sanse mari sa ajungem sa pierdem toate informatiile acumulate in turneu si ne vom prezenta mereu ca la primul turneu din viata, mereu cu emotii intense, stress coplesitor, nu se cunosc adversarii, iar jocul meu este ineficient.

Concluzie!

Arbitrul ce noteaza? Cat de mult fac antrenament sau scorul din competitie?

Stefan Mocanu,
Antrenor