Macar insa daca as avea timp sa mai scriu cate un pic pe blog aruncand in stanga si in dreapta cu democratii personale despre unul, despre altul, despre restul la modul general. Zambesc ca aveam timpul asta nepretios si chiar la un moment dat trimiteam ceva “surubelnite” catre un antrenor aflat in postura mea; ma rog, nu ca m-as bucura sa le primesc acum inapoi, insa as intelege mai bine faptul ca uneori timpul nu exista si pentru a face pe plac tuturor. Nu ca asta ar fi o deviza sau macar un deviz estimativ al vreunui proiect ‘ncapatanat de al meu.

Una peste alta, timpul trece si nu prea apuc sa il apuc de vreun cot ceva; primesc din cand in cand cate un semnal intens ca e mai bine sa plimb ursu’, insa inteleg din el ce vreau. Si faptul ca, virgula, continutul este bun, nu insa si cel ce il semneaza; ramane sa va povestesc intro alta etapa a vietii despre amintitirile federale si cum se vede munca din exterior. Nu ca as avea pretentia sa fie vazute la lumina vreunui bec murdar din subsolul adanc al vreunei mine izolate, insa nici la farul tantos al celor ce au ce eu nu am: timpul bate’l vina.

Sincer insa, as vrea sa fie timp si pentru altele; tot din afara se vede ca personalul ce ma’nconjoara in federatie este cam mult si ma intreb in relatie cu ce. Cu ce eram invatati sau cu ceea ce se intampla? E clar daca nu se observa … si folozofati voi, daca aveti timp. Eu trebuie sa termin si sa plec spre casa; e iar noapte asternuta peste mine si eu sunt la naiba in praznic.

Cu drag

Cineva imi spunea zilele trecute ca citeste blogu’ lu’ coach si ca ar fi util sa mai scriu un pic despre tenis si poate si despre ceea ce se intampla in tenisul romanesc; pe buna dreptate, avea dreptate, insa:

1. despre tenis voi scrie;

2. despre ceea ce se intampla in tenisul romanesc nu are sens sa dezbat un nonsens.

Pana insa la noi randuri, ma opresc aici; e tarziu deja …

Cu drag

In jur de 40 de persoane, o zi de sambata si o atmosfera primitoare a intampinat si apoi a lasat in urma o idee ce a prins viata; tenisul se joaca peste tot, nu numai in nasul celor cateva “cuiburi” din capitala si astfel am plecat la drum pentru a impartasi experiente si de asemenea de a si percepe alte experiente tocmai la Cluj. Un curs de perfectionare a fost evenimentul ce a reunit astfel timp de cateva ore antrenori, studenti, parinti, oameni pasionati, impresia per ansamblu fiind ca exista interes si dorinta. Pentru tenis, bineinteles.

Urmeaza si alte asemenea actiuni pentru antrenori in perioada urmatoare, cate un curs in fiecare regiune a tarii; este cu siguranta nevoie de slefuire a celor ce slefuiesc la randul lor si spre bucuria mea am vazut ca tara cere si simte implicare pentru un bine comun. A fost un prim pas ce poate a confirmat ca dezvoltarea inseamna deschidere si un efort continuu de implicare si aport individual la capacitatile maxime ale fiecaruia, intelegand poate ca numai asa antrenorii au la randul lor nevoie de unitate. Si dreptul de a fi intelesi. De a fi apreciati. De a fi indrumati. De a fi macar bagati in seama nu numai in scopuri electorale.

A fost o experienta unica, utila si extrem incarcata in informatii; dupa 2 nopti dormite in tren si o zi de schimburi de informatii, aproape ca nu am bagat de seama ca timpul a trecut nepasator. Imi e ciuda, dar nu imi pare rau … tot timpul ii va aduna impreuna pe cat mai multi.

Si apropo, nu m-am inselat; carapacea omniprezenta a trecutului in care actiunea si reactiunea decizionala isi avea culoar favorabil aproape in permanenta departe de regiunile geografice ale tarii si adanc infipta in mainile celor cativa a inceput sa se sparga. Asa s-a vrut sa fie; insa lucrurile facute de om nu sunt si intangibile.

Pana una alta, fapta bate vorba si filmul bate povestirile:

Cu drag,

Atunci, nu inteleg eu ceva? Cum poti creste ceva in timp ce nu ai pentru cine?

Cu siguranta nu inteleg ca turneele nu sunt facute pentru sportivi; ele sunt facute pentru organizator. Cred ca a devenit un sport in sport sa faci turnee si din pacate poate o modalitate viabila de a castiga bani fara a produce ceva concret. Doar un pic de miscare pentru cei putin inscrisi; aia putini.

Fara insa ceva premieri de bun simt; sau macar conditii specificate in regulamente. Un permanent 2 in 1 servicii de tipul ofertelor galactice din supermarket-uri: platesti o taxa si primesti premii, mingii si un tratament oricare in pretul taxei. Deci, se poate si un 3 in 1. Greu in aceste conditii, dar care-i baiu’?

Niciunul; doar ca suntem unici in ale organzarii evenimentelor sportive pe care le transform in turnee de care tragem ca de niste martoage; mulgem cat de mult putem si speram ca la cat e de stearpa se va naste un miracol ce va face fata cu greu puhoiului de sportivi ce stau la poarta; sau oare nu am observat ca poarta-i ‘nchisa?

Nu am nimic cu organizatorii de turnee pentru ca alaturi de sportivi sunt cei ce dau de munca antrenorilor si ceva de facut parintilor; sustin un sistem si finanteaza si alte meserii. Sa nu cadem insa in admiratie si ignorare; sportivii raman pe primul loc. Si poate intrun final cineva ar trebui sa citeasca statisticile pentru a intelege ca turneele pot fi mai putine, dar mai bine organizate.

Sa nu omit: niciunde un turneu nu este organizat din banii proveniti din taxele de inscriere; stiu ca traim vremuri grele si sponsorii nu se’nghesuie, insa mereu un turneu se pregateste cu un buget. Inteleg ca poate in unele cazuri nu exista posibilitatea; sa’nteleg insa ca e logic sa creasca numarul turneelor in aceste cazuri?

De ce nu ati spune; problema este ca in unele cazuri la noi inseamna in majoritatea cazurilor.

Cu drag

Nu la ei  ma gandesc acum cand scriu; ci la cei ce sunt nascuti in ziua de 29 februarie. Persoane speciale ce isi sarbatoresc ziua de nastere 1 data la 4 ani, persoane ce altfel se agata + sau – de zilele adiacente in speranta ca ei nu vor ramane stersi in vreun fel din almanahul de poze, fie el si digital al vreunui vecin de cartier … sau neam.

Nu mi-a trecut niciodata in cap cum e sa fi in postura lor si mai ales cum e sa cunosti o asemenea persoana. Acum insa sunt curios, oare cum o fi? Din cate insa pot ghici simplu, nu cred ca din 10 cazuri posibile parintii au trecut in certificatul de nastere ziua din calendarul bisect; ma’nsel oare eu?

Cu drag

Si au obtinut locul 3; deloc rau daca privim dintrun punct de vedere si un pic sub asteptari daca privim din alt punct de vedere. A fost bine, ca sa ajungem la un numitor comun. Si cu asta putem privi spre urmatoarea etapa. Ca asa e in tenis.

Urmeaza un drum lung; spre casa si la modul general. Ninsoarea a incetat sa curga p-aiste locuri, insa frigul stapaneste in liniste in continuare. Poate doar caldura molcoma din vagoanele de tren sa aduca un pic de caldura; sau cea din avionul ce ne asteapta. Eu o prefer pe cea de acasa si d-abia astept sa ajung, in sfarsit, acasa.

Cu drag,

Cuvantul cheie pentru raspunsul la intrebarea “Cum face sportivul la stress?”  este “maturizare”.

Maturizare inseamna:

-       a te intelege pe tine si realitatea,

-       a te accepta pe tine si a accepta realitatea,

-       a cauta modul potrivit pentru a te dezvolta in sensul dorit, pentru

-       a-ti atinge scopurile (SMART) pe care ti le-ai propus

Maturizarea emotionala si maturizarea in gandire merg mana in mana ca un proces care aduce echilibru in dezvoltarea echilibrata a personalitii sportivului si implicit a capacitatii lui de a face fata cu success momenteleor stressante ale competitiei si a procesului de pregatire pentru competitie.

Intelegere, Acceptare, Dezvoltare

Intelegere

Sa luam exemplul “statisticianului” si a “profetului”. Ce fac ei? Fac adunari si scaderi cu bile albe si negre din trecut pentru a face o prezicere in viitor. Drept pentru care I se face frica sau devine vedeta, iar meciul e pierdut sau castigat din start in mintea lui. Ca sa piarda meciul in realitate nu trebuie sa faca prea multe, ci doar sa isi urmeze in mod automat gandurile si fricile. Ajuns in acest mod automat de a gandi si simti, el nu este present “aici si acum” pe teren, ci in gandurile/ emotiile lui din trecut si in cele din viitor.

Acceptare

Multi dintre noi spunem ca acceptam ca suntem asa cum suntem.

Problema apare in momentul in care ne punem o eticheta in negativa (sau uneori am spune realista) asupra modului in care suntem sau facem lucrurile. Ca o continuare logica a imaginii negative despre sine, apare lipsa de incredere in puterile proprii. Fireste reusim in cele din urma sa facem greseli, astfel incat ne aducem chiar motive reale pentru imaginea negativa pe care o avem despre noi.

Exact la fel se intampla si la sportivi. Pentru ei este insa din punct de vedere emotional mult mai greu pentru ca de mici trebuie sa faca fata stressului si luptei pe teren, infrangerilor si victoriilor. Ei trebuie sa invete ca daca vor sa aiba success in sport gandirea pozitiva, este uneori mai importanta decat gandirea realista. Daca sportivii ar gandi intotdeauna rece si realist, atunci cei mai slab clasati nu vor reusi sa castige niciodata la un sportiv mai bine clasat decat ei.

Cheia este aceea de a iti accepta comportamentul asa cum este, emotiile asa cum sunt fara sa te etichetezi in mod negativ. Din contra, a gadi pozitiv este mai mult decat necesar pentru a avea success!

Schimbare

Datoria pe care o ai fata de tine insuti este insa aceea de a te respecta si a actiona astfel incat sa nu iti faci rau, astfel incat sa gasesti puterea care sa te duca spre acea stare sufleteasca/ emotionala care iti da intelepciunea si iti arata drumul spre multumire si scces!

Vointa, motivatie, educatie pozitiva, implicare si sacrificii, management si deschidere la nou sunt cuvintele cheie pe care eu le vad pentru schimbare.

Sigur, ma puteti intreba “ce pot sa mai fac, astfel incat copilul meu sa lupte si sa dea tot ce poate pe teren, sa il vad ca joaca la concurs cel putin asa cum joaca la antrenament?”

Ca intotdeauna, nu va pot da retete. In posturile mele scriu despre diferite aspecte importante pentru echilibrul emotional in timpul competitiei. Uneori par lucrui marunte, dar pentru mine sunt foarte importante pentru ca vad ca din cauza lor, sportivul nu reuseste sa sparga gheata.

De aceea va invit sa imi scrieti despre povestea sau intrebarile dumneavoastra si am sa va dau individual un raspuns. Adresa mea nicoleta@tanase.biz

Pentru mai mult einformatii despre psihologia sportiva va invit sa cititi blogul meu tanase.biz/blog

Pana atunci, sa aveti o iarna usoara si succese!

Concursurile sunt de multe ori percepute ca o situatie stressanta negativa. Si ca in orice situatie stresanta echilibrul emotional este perturbat de frici si un mod nerealist de a (se) evalua si a gandi situatiile, campul constiintei se ingusteaza, concentrarea nu mai este la cotele ei optime, musculatura isi pierde tonusul optim si ca o logica fireasca prestatiile pe teren scad.

In mod special in primii ani de viata sportiva este necesar a se vedea daca sportul ales pentru copil i se potriveste ce mai bine. Unii copii sunt buni pentru sporturile individuale, altii presteaza mai bine in echipa. Vorbim de tenis? Toata lumea priveste spre titlurile individuale, dar sunt atatia tenismeni care au castigat titluri de Grand Slam la dublu, au scris istorie si sunt multumiti cu ceea ce au obtinut! Vezi Horia Tecau!

Cum reactioneaza un sportiv la stress?

Fizic, emotional si ca mod de gandire. “Fuge” sau “lupta”. Isi pune “ochelarii” cu lentile negre sau roz – gandeste negativ sau pozitiv, are incredere in el sau din contra i se prabuseste tot universul intern.

Sugestiv, mai jos gasiti cateva moduri de reactie la stressul competitiei.

Fricosul

Fricile sunt de multe feluri si de intensitati diferite – ca nuantele de gri care se afla intre alb si negru. La sportivi nu este numai frica de a pierde sau de a castiga, ci si frica de un adversar, frica de parinti sau de antrenor, frica de a juca intr-o anumita sala sau intr-un anumit loc.

Frica este singura emotie innascuta si la care noi reactionam prin “lupta” sau “fuga”. Asa fac si sportivii pe teren: lupta sau renunta.

“I-e frica de taica-su si din cauza asta fuge pe teren de-i sfaraie calcaile”. Intrebarea este daca dorinta de a castiga a sportivului este pentru a evita pedeapsa tatalui sau pentru ca ii aduce o satisfactie.

Trebuie sa faca el sport de frica cuiva sau din convingere si pentru placerea proprie?

Neputinciosul

Oricat ar incerca sa faca fata situatiei, el nu reuseste si atunci renunta sa mai lupte pentru ca se simte fara speranta ca poate sa joace asa cum a demonstrat-o de multe ori la antrenament. La acest tip de sportiv lipsa de speranta si incredere in sine sunt aspectele de la care trebuie pornit in porcesul de dezvoltare personala.

Micul pitic

Se uita la adversarul lui si il pune sus pe un piedestal gata investit cu calitati mai mari decat le are. Astfel el devine mic si neinsemnat pe langa cel puternic din fata lui. Lipsa de incredere in sine, in unele cazuri “modestia” prost inteleasa sau “respectul” pentru un adversar care are deja un nume sunt aspectele pe care sportivul trebuie sa le constientizeze pentru a incepe procesul de schimbare a modului in care se priveste si isi priveste adversarul.

Statisticianul

Este tipul de sportiv care face calcule, cu cine joaca si pe cine a batut, de cine a fost batut, ce loc in clasament are sau a avut, de cate ori a mancat bataie sau a batut in meciurile directe? In modul acesta in multe situatii el stie de dinainte si e convins ce va face intr-un meci. In cazul in care frica de a pierde este mare sau nu are incredere in el insusi, el reuseste sa gaseasca imediat cele mai mici indicii care sa-i demonstreze lui si celor din jur ca “va manca bataie”. Staitsticianul este “prieten bun” cu “Profetul”.

Profetul

Inainte de toate profetul  ca va pierde sau va casiga meciul dupa ce stie isi face rapid calculele cu plus si minus. Dupa ce “stie”, el simte puternic ca asa va fi: simte ca meciul e pierdut sau castigat din start. In psihologie se numeste profetie autoimplinita. Este ca si cum ai da unui computer anumite comenzi (“o sa pierd”), el le-ar executa, iar tu ai fi surprins la sfarsit a facut ce ai spus.

Desigur sunt si situatii in care sportivul simte ca va castiga, dar subestimeaza realitatea si nu se mai concentreaza pe teren. El este un alt tip de sportiv, “vedeta”.

Vedeta

Recunoasteti acea atitudine de “eu sunt mai bun, mai bine clasat” si pe mine nu ma bate nimeni, drept pentru care copilul nu mai vrea sa munceasca si sa se concentreze la antrenament si in concurs? Gandirea pozitiva- nerealista, subestimarea adversarului si supraestimarea proprie nu fac decat sa submineze in multe cazuri potentialul si calitatile reale ale unui sportiv. Dar toata lumea stie ca rezultatele in sport nu se fac fara munca si efort.

Acestea sunt cateva dintre situatiile in care sportivul este in dezechilibru cu el insusi, cand modul in care gandeste si simte il impiedica sa faca sport cu placere si la nivelul la care el poate. Acest mod nerealist de gandire este invatat cu ajutorul fricii si a modului in care cei din jur reactioneaza la ceea ce face el.

Pentru a citi cum face sportivul fata la stress va invita sa cititi urmatorul meu post.

Pentru orice intrebare, poveste sau sugestie va invit sa imi scrieti la nicoleta@tanase.biz.

Pentru mai multe informatii despre psihologia sportiva cititi blogul meu tanase.biz/blog

Marea majoritate a celor ce comenteaza si isi dau cu parerea in tenisul (inter)national considera uneori ca dinainte se poate spune ceva ce va urma. Sigur, ar exista premize, insa si certitudinea lor? Probabil ca de fiecare data cel ce vorbeste inclina sa isi impuna punctul de vedere in functie de argumentele invocate, apasand usor si sigur cu degetul pe o rana a “rezultatelor” ce zambeste ironic la fiecare sincopa: “nu v-am spus eu?”. Doar probabil vorbind pentru ca mai sunt si ceilalti ce aduc contraargumente. Destule.

Ce mi-a placut enorm la un moment dat a fost un interviu luat unui jurnalist si om de-al tenisului de prin Australia care incerca sa exprime prezentul asa cum poate fi el cuantificat, lasand loc incertitidinii viitorului si in special capacitatii umane de a schimba predictiile prin progres, dezvoltare, noi limite.

Intrebat daca Caroline Wozniacki va castiga vreodata vreun turneu de Grand Slam, el a returnat sec ceva de genu’: acum nu, e evident, nu are armele necesare. Maine insa, o poate face, sa nu uitam ca e totusi tanara. Desigur, a continuat: “si de ce nu sa o faca? Are tot ce ii trebuie pentru a fi mai buna. Cat de buna? Nu stiu, intrebati-o pe ea.”

Au urmat cateva momente explicative; un lucru insa a pus punct: ” sa nu uitam cine a fost Rafael Nadal acum cativa ani, adica un jucator defensiv ce nimeni nu ii dadea vreo sansa sa castige vreodata pe o alta suprafata decat zgura. Nu stiu cum a fost posibil, dar si el a plecat la drum fara arme.”

Sigur, poate Caroline va reusi sau nu. Putin poate conteaza pentru marea majoritate; ceea ce putem totusi cuprinde este ca uneori aura de guru nu e tocmai potrivita nimanui. A fi vrajitor in ziua de azi a inceput sa semene cu vremea Inchizitiei. Asadar putem spune cate ceva in nume personal despre ce ar putea sa se intample; si mai putin ca asa se va si intampla.

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata si voua; aud ca euro creste si se aproprie nu stiu ce anume, de exemplu. Asta este ce anume: premiza sau predictie? Si daca nu e asa, de ce nu se sanctioneaza vrajitoria? Stiu … nu s-au cerut bani sau nu s-a facut plangere.

Sa auzim de bine, ca restul are grija fiecare de casa lui; sau ma’nsel?

Cu drag

Pe la grand slam-uri, mai mereu m-am uitat cu oarecare admiratie la toti cei care carau in spate genti imense si in cate o mana un ditamai obiectivul. Primele dati imi spuneam sincer ca exagereaza, dupa care am inteles ca majoritatea nu detin nici pe departe echipamentul complet. Mai sa fie … si nu intelegeam de ce pana intro zi cand m-a lovit un fotograf cu un pret de am zis ca glumeste. Vorba aia, nu prea l-am crezut atunci, dar nici nu am cercetat pentru ca nu ma interesa.

Mi-am adus aminte insa zilele acestea si am zambit; omu’ avea dreptate. Dar tot nu ma dau batut, parca ma fascineaza si mai mult. Asadar, daca stiti si cei ce stiti, as fi recunoscator pentru acest sprijin; asta inseamna ca nu am gasit ceva si inca mai caut. Sigur, pot si rasplati informatia valoroasa; acum cat sunt in febra explorarii efectelor sportive.

Cu drag