Sa bati mingea asa cum o bat 99% dintre jucatorii romani in turnee (pe care i-am vazut eu, nu e o generalizare) e un fel de “frectie la piciorul de lemn”, vorba din popor. Sa bati mingea in acest mod cu gandul ca vei reusi e una, sa si crezi e alta. E tragic, dar nimeni nu stie pentru cine.
Dupa o participare la un turneu international de juniori, mi-am spus ca poate nu ar strica sa rescriu despre ce consider ca NU ajuta un jucator in incercarea de a da ceea ce are mai bun. Acolo, pe puncte, in meciul oficial.
Recititi va rog articolul “Cu dimineata in cap“. Si poate veti reusi sa gestionati mai bine erorile.
Cu drag