Rod Laver, 5-2 in tiebreak si serviciul de partea “noastra”; serveste Lindsted si urmeaza un schimb de mingi la fileu castigat norocos cu un voleu agatat de fratii Bryan. Cu cateva minute in urma meciul fusese mai aproape ca niciodata sa fie castigat, dar nici acum nu erau departe. Tensiune vizibila si dintr-o data arbitrul anunta meci; Lindsted privea racheta ce tocmai trimisese mingea din retur ?in fileu, in timp ce Horia il privea pe el; noi toti urmaream pe ei.
Zambetele fortate ascundeau mahnirea oportunitatii scapate printre degete; si noi si ei priveam in gol dupa zeci de minute de speranta si extaz. “A fost vorba de sansa” inchid scurt fratii Bryan interviul “on court” si tenisul merge mai departe. Aproape de prima finala la dublu la Australian Open a fost sa fie un episod totusi frumos; cine stie ce va aduce timpul.
Ajunsesem acasa intre timp si mass media anunta o victorie; tot a lui Horia si tot la Melbourne. M-am bucurat nespus si am trimis scurt un bbm, stiind incarcatura acumulata dupa meciul pierdut; pana la urma, toate parca au un sens. Si poate cel mai important este sa fie inteles ca Horia nu a pierdut un meci acolo; poate totusi intro zi si ziarele din Romania vor incerca sa scrie mai putin din birourile prafuite de parfum de camera si mai aproape de realitate … pentru ca Horia a fost mai aproape ca niciodata sa invinga impreuna cu Lindsted o echipa formidabila. Restul vin de la sine, fie ele si randurile “pro” sport.
Cu drag