Blogul meu

Incotro mergi tu tenis?

06.8.2009 | Blog


Avem tendinta de a accelera progresul, avem tendinta de dezvolta permanent domenii de activitate, avem tendinta de a ignora criza si a gasi solutii constructive. Avem tendinte bune, nu zic ba, avem insa si o masura a lor?
Aproape nimeni nu vrea sa stagnam, poate doar vecinul doborat de soarta imbibat de singura solutie chioara de iesire din impas – “sa moara si capra vecinului”, insa per ansamblu ne ambalam in proiecte ambitioase de constructie trainica a unui mic iglu, un camin mai mare sau de ce nu, un sistem. Ajungem la bani si finantari succesive, timp si nervi la foc marit, pretentii si dorinte uriase.
Ma intreb de cate ori ati vazut vreo prezentare a vreunui cartier rezidential nou? Totul e idilic, totul e de poveste, totul e axat pe succes, pe reusita, pe ce bine va fi … un tot imaginar impanzit de goana nebuna dupa dezvoltare ce cara pe cocoasa motorasul intern: banul. Ati vazut insa vreo replica, un fel de cutremur al consecintelor ignorate a ceea ce construim? Ma tem ca nu … desi as fi sperat ca da. Avem intentii bune si tendinte pe masura, dar oare le si urmarim indeaproape?
Incotro merge tenisul? Inainte pare a fi raspunsul echidistant. Si asa si e. Au inceput reformele, au inceput inocularile de capital in segmente cheie, au inceput ungerea articulatiilor ruginite, au inceput ca dorintele sa fie puse in practica. Avem si o masura a lor? Greu raspunsul, dar ceva e sigur mai palpabil: exista responsabilitate. Si o deschidere mai mare. Si asta ma bucura, oarecum, caci asa poate reusim sa vedem si balastul permanent ce se aduna atunci cand construiesti.

… Oftez intrerupt in apropierea noptii incercand sa inchid cumva avalansa gandurilor pesimiste caci experientele uneori te aduc in situatii de analiza din cele mai intortocheate …

Profit de realitate si, sincer, as vrea sa se poata schimba ceva in tenis: vandalismul. De orice natura. Acest balast urias se contrapune regulat regulilor simple de adunare pas cu pas a ceea ce dorim cu totii pentru tenis. Vrem spectacol, dar sub ce forma? Parinti care isi bat copii dupa meci, antrenori care stau cu berea la meci, sportivi care sparg rachete, directori de turnee care se ascund ca nu e treaba lor, cluburi care tac pentru ca altfel nu au sportivi, o federatie care legitimeaza si iarta? Un singur mar stricat e nevoie intr-un cos pentru a culege roadele, asteptam insa ce anume? Minunea?
Aud din ce in ce mai rar scorul intr-un meci, dar atat de clar “bagami-as”, incat ma intreb sincer: asta a fost zgomotul unei mingii lovite sau a unei rachete facute praf? Incep sa vad si sa revad acelasi spectacol ieftin ce contravine evident de clar tuturor eforturilor de a construi ceva. Pai si atunci, o facem pe hartie sau … ?

PS: de ce antrenorul trebuie sa treaca peste vandalism? De ce trebuie sa zambeasca a doua zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? De ce trebuie sa gaseasca scuze ce au rol de acuze intr-o cu totul alta directie? De ce naiba nu isi face treaba primul taind in carne vie? Astea sunt dilemele mele … stiu insa ca el o face pentru bani si asta spune multe despre el, dar tu sistemule?
PS 2: in parcare se opreste mertanul, din el coboara un copil ocupat cu vorbitul la telefon. Printre masini un batranel strange de mana un ghindoc de copil vioi ca pasarea cerului. Amandoi intra pe teren. “Ghindocul la grupa incepand de maine, afaceristul individual incepand de astazi!” … selectia a fost facuta. Multumim dle antrenor, maine voi gusta aceeasi placa plina de carne pe care o transmite Eurosport-ul: “Romania, the land of choice”.
Cu drag, sper sa nu fie asa,


3 comentarii »

Comment by Nicoleta — 09/08/2009 @ 08:26

"Parinti care isi bat copiii dupa meci, antrenori care stau cu berea la meci, directori de turnee care se ascund ca nu e treaba lor, cluburi care tac pentru ca altfel nu au sportivi"??? Cum asa? Hm! Singur n-ai sa poti sa faci schimbarea, dar ma bucur ca spui si iar spui…poate aud mai multi oameni care pot face impreuna cu tine schimbari intr-o directie buna.

Comment by Anonymous — 10/08/2009 @ 18:15

gandesti prea mult si vezi sa nu-ti bubuie capul de atata desteptaciune. Bati campii prietene si este clar ca nu ai ce face…mai bine te insori, sa inveti si tu unele lucruri legate de viata reala. Am uitat ca esti foarte ocupat cu formarea de talente pe care le furi de la altii dar asta este viata. Nu mai continui pentru ca probabil este pierdere de timp. Cu drag,

Comment by coach — 10/08/2009 @ 20:20

@ nicoleta
Nu am dat nume, dar tot ce am scris e real sau cel putin trait personal, imagini ce s-ar putea schimba in bine de catre fiecare. Incepand, daca vrei, cu mine, antrenorul. Nu doresc sa am dreptate, doresc sa vorbesc despre balast asa cum nu se vede sau se ignora. Voi sunteti cei care catalogati.
@ anomim
Super sfatul, poate ca e timpul sa vin pe Pamant. Permiti sa te intreb: sa ma insor sau sa incep sa fur? Apreciez pierderea ta de timp, chiar a fost de folos.

Spune si tu ceva!