Categories
Blog

Castiga sau “te sparg”!

Un meci de tenis si nimic mai mult. Acesta poate fi cadrul general supus imaginatiei si discutiei cu voi. Sau cu mine de ceva zile printr-o continua autoanaliza.

Ambitiile insa sunt mari, lasand in umbra undeva orgoliile, mancatul unghiilor, rautatea de tip vanitos, injuraturile. Ati ghicit, nu de meciul sportivilor e vorba, ci de cel al parintilor de pe margine. Un fel de intrecere la bursa unde cine a investit pana atunci pandeste potul baban. De unde insa, chinuiala e mare, satisfactia se lasa asteptata, dar si cand vine ori iti bate inima de bucurie ca “puiul”? e meserias, ori devii euforic si descarci totul … cu pumni, cu picioare, cu chei aruncate, cu injuraturi. Ce mai, spectacol futu-i mama masii.

Copilul insa tace. Si primeste, ca asa e in tenis, unul serveste, unul primeste … ce nu inteleg eu e ca principiul “eu l-am facut eu il omor” nu mai e la moda. Apoi, investitia in tenis devine din start o gaura irecuperabila in cele mai multe din cele 99 de procente cat are suta. Apoi, tot cum e in tenis, cineva trebuie sa piarda, iar acela poate fi oricine … de ce insa dragii mei sa iti aduci copilul la tenis ca dupa ce ii vezi zambetul larg combinat cu scrancetele zgomotoase sa il bati cu ura pentru ca a pierdut. Sau pentru ca nu a facut ce trebuia. Sau pentru ca nu a putut. Sau pentru orice alt motiv numai ca nu a facut cum dorea tata. Sau mama.

Si da-i. Pana intelege copilul. Sa inteleaga insa ce? Ca maine este o zi in care are de ales intre un zambet sau o vanataie? Intre o bucurie si o durere? Ii putem spune ca incercam sa il educam, ca d-aia a venit. Dupa ce a incasat la greu, se va uita crucis la tine incercand sa intrebe ceva. Nu va avea puterea sa lege?doua cuvinte ca stie ce urmeaza. Inca o repriza intensa … de educatie.

Pe undeva eforturile financiare indreptate catre antrenorii privati ce promit marea cu sarea si cer cam tot atata cat petrol si zacaminte naturale exista provoaca parintilor asteptari si dorinte incontrolabile. Rezultatele insa inseamna fapte ce se deosebesc fundamental de vorbe prin prisma simplului fapt ca tenisul il face nu antrenorul si nu parintele. Ghemotocul acela de carne si oase este actorul principal. Pana intr-o zi?cand piesa se schimba dramatic intruna de drama continuua. Este o scuza penibila pe care incerc sa o astern inainte. Stiu insa ca nu cade in picioare.

Daca se indruma copilul spre tenis, lasati rezultatele. Acolo pe terenul dreptunghiular se invata multe, insa nu si bataia. Schimbati sportul daca e nevoie, iar daca vreti sa il invatati sa se bata, oferiti-i sansa sa invete sa se apere. El contra unuia de varsta lui. Sau voi desteptii de parinti contra multor altora carora le place bataia, dar adulti. Exista ringuri speciale pentru asta. Tenisul face exceptie, si nu prin regulament, ci prin regula umana.

Sunt mahnit, dar in Romania anului 2010 la tenis copii sunt batuti mar cand ies de pe teren infranti. E poate o problema globala, dar ignorand vom ajunge sa o declaram si normalitate. Asta vrem?

Cu drag

8 replies on “Castiga sau “te sparg”!”

Gandul ma duce automat la Anglia care e campioana la “protectia copilului in sport”. Daca cineva cu initiativa din Romania vrea sa cerceteze acest subiect si sa incerce cel putin o mica schimbare practica si de opinie, ma alatur lui.
?

Bun, deci se poate spune ca suntem o echipa de 2 pentru inceput la care se pot alatura si cei pasionati de asa ceva, iar eu vreau sa cercetez acest domeniu cat se poate de bine.?Vorbim pe email Nicoleta? In ceea ce priveste articolul acesta a avut?din pacate “o sursa de inspiratie” si?anume un baiat extraordinar batut de tatal lui dupa o finala pierduta?de turneu national. Spre informarea tuturor si in curand afisata si pe site-ul FRT acel parinte a primit suspendare 1 an de zile pe teritoriu romanesc si international in toate bazele sportive unde se organizeaza turnee, precum si informare directa a Oficiului pentru Protectia Copilului din orasul de resedinta. Cazurile de violenta au prins amploare, aspecte ce se doresc eradicate de la radacini. Iar pentru acest lucru personal ma voi implica pentru a aduce tenisul la rang de sport fara manusi. Ce doresc a mentiona este faptul ca?fara parinti tenisul nu ar exista in Romania zilelor de azi; insa?pentru a avea sportivi la tenis e nevoie si de parinti pentru tenis, un logo un pic modificat al unui proiect de coaching si psihologie sportiva. ?Cu drag

Ca parinte , am trecut in ultimii 12 ani prin mai multe etape decat mi-as fi imaginat atunci cand copilul meu , in varsta de 9 ani, punea pentru prima data mana pe o racheta de tenis.De la inceput am vazut in tenis o activitate care face parte din educatia pe care am dorit sa i-o oferim copilului, un mijloc de a-i transmite spiritul de competitie,? de fairplay, cunostinte si obiceiuri care sa-i fie utile in viata, atunci cand va porni pe drumul sau.
Cand el a inceput sa participe la concursuri de tenis, am inceput sa particip ca spectator la acele ?spectacole? ai caror protagonisti erau micii sportivi de pe teren, dar si insotitorii lor de pe margine.Recunosc(cu regret) ca am experimentat exprimarea supararii dupa un meci pierdut mai vocal decat imi este obiceiul(vedeam pe margine oameni?cu experienta? care faceau astfel si m-am gandit ca poate asa ?se face?).
Mi-am dat seama repede ca eram intr-o mare eroare, ca nu era ceea ce doream si ca , mai mult, nu era de niciun folos, ba dimpotriva,amplificam o stare emotionala pe care copilul o avea dupa o nereusita.In acele momente pasiunea si ambitia de parinte ma facea sa uit de ce imi duceam copilul la antrenamente si apoi la concurs.Uitasem ca doream ca la 20 de ani copilul meu sa fie sanatos, sa fi invatat la scolile prin care a trecut si de la oamenii pe care i-a cunoscut cat mai multe lucruri interesante si utile pentru viata, sa fie vesel si optimist in alegerile pe care urmeaza sa le faca pentru viitorul sau.
Au urmat apoi alte etape in care s-au amestecat bucuria victoriei si suferinta infrangerii ochi in ochi si umar langa umar, dar intotdeauna cu recunoasterea muncii copilului,a perseverentei si a progresului.In afara de placerea jocului se aduna efort in sutele de ore de antrenament , combinate cu mersul la scoala si invatatul.Cred ca nimeni nu ar trebui sa uite acest lucru.
Mi-ar placea sa vad mai mult respect pentru sportivi din partea celor din jur , dar si din partea lor fata de ei insisi si intre ei.
Cazul pus in discutie este grav si, din pacate, nu singular.Cred ca,daca dorim eliminarea violentei indreptate asupra copiilor sportivi, trebuie sa ne intoarcem catre cuvantul EDUCATIE, completat de PREVENTIE.Daca voi putea face mai mult decat sa-mi exprim opinia in legatura cu acest subiect,o voi face cu bucurie.Deci, ma alatur dumneavoastra in stradania de a face ca violenta pe terenul de sport sa nu-si mai gaseasca locul.
Cu drag , yo,bubu
?

@yo,bubu: copilul avea vreo 7 spre opt ani cand a pus racheta in mana..
..si da!..din pacate violenta exista pe langa teren la nivel de copii, juniori sau chiar mai sus… Pentru copii tenisul nu este un sport in care castigi glorie sau mai stiu eu ce o fi pentru unii parinti; pentru copii este doar un joc si asa si trebuie tratat.
Pentru mine a fost un joc pana la o anumita varsta cand am inceput sa si fac sacrificii pentru asta. Asadar, dragi parinti, de la un sportiv: lasati-i sa se joace pana decid sa treaca la urmatoarea etapa…

Recunosc ca m-am implicat in acest subiect si dintr-una in alta am ajus la o mai veche dorinta a mea de a vorbi despre agresiunea/ intimidarea sexuala in sport. Am pornit de la colosalele procente de 46% sportivi intimidati/ agresati sexual. Mai multe despre acest subiect puteti citi pe tanase.biz/blog. Cu aceasta ocazie, multumiri inca o data Federatiei Romane de Tenis care a introdus in Codul Antrenorului referirea cu privire la relatiile de natura sexuala a antrenorilor cu sportivii (punct 12). De cand tot caut prin Codurile Antrenorilor diferitelor federatii sportive din Romania, n-am gasit nici unul care sa aiba referinta la aceasta problema reala din sport.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *