Blog

Sa contruiesti un jucator cu atitudine …

11.3.2018 | 0 comentarii


… in tenis, in Romania, e simplu. Incepi dupa varsta de 16 ani.

Pentru mine e validata ipoteza de lucru, desi in momentul in care totusi intri in sistemul competitional national, ca jucator de 16 ani, primesti o atitudine nepotrivita de la tot ce misca: jucatorul advers(i), antrenorul lui/lor, parintele lui/lor, arbitrul turneului, organizatorul turneului etc. Adica acei ce au inceput tenisul mult mai devreme ca tine si au inteles din el exact ceea ce pun in practica la varsta junioratului.

Atentie, nu am spus ca incepand tenisul la varsta de 16 ani e potrivit ca si solutie pentru un proces de dezvoltare corespunzator. Numai ca te scuteste de putoarea emanata din combinatia unui inceput potrivit intr-un sistem defect. Imi pare rau, dar am obosit sa asist la chinuielile copiilor din impulsuri externe pe care ei nu le pot controla.

Ca sa joci tenis iti trebuie o racheta, o minge, niste linii, un fileu, (unul sau mai multi) adversari si un sistem de scor. Sa il joci mai bine ai nevoie de atitudine si “picioare”. Sa il joci si mai bine ai nevoie de exercitiu si implicare. De aici, lucrurile se mai complica.

Pentru cine doreste rezultate pana la 16 ani, va primi exact inversul dupa varsta de 16 ani (la nivel de masa de jucatori).

Sa incepi mai devreme si sa sadesti atitudine, e o utopie. Cum spune un coleg antrenor de-al meu, e o decizie de luat in baza careia construim viitorul. Noi insa alegem rezultatele cat mai devreme si culegem exceptii la nivel de masa mai tarziu.

In Romania, nimic nu e simplu cand trebuie. Devine simplu cand nu prea mai poti face multe – dupa 16 ani incepi sa intelegi ca ai nevoie de atitudine ca sa mergi mai departe si nu intelegi de ce nu se poate.

Cu drag

Analiza testarilor fizice efectuate de sportivii de lot national

24.1.2018 | 0 comentarii


Ianuarie 2018: m-am uitat pe rezultatele testarilor fizice efectuate de cativa sportivi la lotul national si datele nu mint. Sigur, uneori pot fi interpretabile, alteori pot contine erori ajustabile. Per ansamblu, nivelul de pregatire fizica al unui jucator de lot national este (total) necorespunzator. Si punct. Si e punctul meu de vedere argumentat cu date, rezultate, baremuri. Luati-le cum vreti.

Septembrie 2012: impreuna cu colegii din cadrul FRT din acel moment am efectuat o analiza pe care o regasiti aici (daca link-ul devine nefunctional, voi publica varianta PDF). Informatiile sunt valabile si in acest moment, dar din ce in ce mai neaplicabile in procesul de dezvoltare, implicit procesul de pregatire sportiva al unui jucator de tenis la nivel national, in special cei nominalizati ca fiind un varf.

Prea mult tenis … si prea putina pregatire fizica, prea putina atitudine pe si in afara terenului.
Nu sunt nici acum bani, arbitrii fac de toate in continuare (perie si terenul, nota bene), turneele s-au inmultit si jucatorii inca parca nu se mai nasc, cluburile exista si de fapt nu prea etc … dar ce era in urma cu peste 6 ani, se adanceste.

La momentul respectiv, aveam o preocupare si spre partea psihologica / mentala / emotionala, din diferite motive nu am reusit sa concretizam intr-un proiect national. Azi, acesta ar fi primul lucru pe care l-as face, plecand de la nevoia de educatie sportiva si tinzand catre procesul de autonomie decizionala.

In fapt, sunt bucuros ca asta fac(em), la nivel de club, impreuna cu colegii mei. Restul raman niste date la nivel national.

Cu drag

Un nou pasaport

04.1.2018 | 0 comentarii


Imi expira pasaportul in luna ianuarie dupa 10 ani si din dorinta de a fi pregatit in caz ca urmeaza vreo deplasare in afara Europei mi-am propus sa il reinnoiesc cu unul valabil pe 5 ani. Maximul de timp posibil.

Merg marti 02.01 la sediul din Plaza Mall, etaj 2, dupa ce consult toate website-urile posibile, de la cel oficial pana la diferite altele, peste tot existand aceeasi informatie despre program. Deschis intre 8:30 si 16:30. M-am mirat, dar am zis sa incerc.

Ajung la fata locului, urc si nimic deschis. Cobor la -1 la spatiul amenajat pentru plata taxelor, nimeni. Si sus si jos programul e scris clar si citet, dar nicio informatie despre ziua de 02.01. Intreb, nimeni nu stie nimic si fiecare isi vede de treaba, absolut toate magazinele erau deschise.

Fac cateva cumparaturi la Mega Image si plec inapoi spre casa.

Miercuri 03.01, merg dis de dimineata la un antrenament cu un jucator la invitatia colegilor de la Tenis Club Bucuresti si din vorba in vorba cu unul dintre ei, incerc sediul din Pipera. A durat un pic pana am parcat masina, insa era deschis si asta a fost fantastic. Urc, imi ia cateva minute sa inteleg mersul lucrurilor si ma indrept catre casierie.

Nu se plateste cu cardul. Nu exista bancomat. Ies si ma indrept pe jos catre primul bancomat BCR, revin si sunt pregatit sa platesc.

”Ce doriti?”, raspund cu plata taxei pasaportului. “De care?”, raspund cu cel de adult, 5 ani. ”Buletinul va rog”, il dau bucuros. Si scot banii. “Nu la mine, la colega”, prima data am crezut ca e o gluma, apoi m-am mutat la urmatorul ghiseu. Din diagonala, aud “verificati daca datele sunt corecte”, dau sa iau hartia, dar sunt oprit. “Asteptati, nu aveti voie sa luati hartia, o primiti de la colega”. Colega era ocupata cu numerarul, dar cand a terminat a facut efortul sa mute hartia in dreptul meu. “Semnati daca totul e in regula”, semnez si dau banii.

Mai exact, dau 300 lei, primesc inapoi 40 lei si dovada platii, taxa de pasaport este 258 lei. “Nu am sa va dau 2 lei, asadar primiti 40 lei”. Wow, trezoreria Ilfov, in plina actiune.

Strang ce am, verific daca mi-am luat buletinul si merg mai departe, iau bon si astept. De aici, totul a mers intr-o normalitate, inclusiv intrevederea cu domnul de la ghiseul 3. “Veniti peste 2 saptamani, la etajul 1”.

Experienta a fost una net imbunatatita fata de cea din iunie 2017 cand am facut pasapoartele copiilor si al sotiei, undeva in sectorul 4.

Totusi, lipsa de interactiune umana a celor 2 doamne in varsta, cele 2 ghisee inutile la care munceau pentru un singur lucru si imposibilitatea unei plati cu cardul reprezinta minusuri majore. Si sa nu uit, din respect pentru cetatanul platitor de taxe, un anunt cu modificarile de program nu este decat un act de respect, chiar si cand vorbim de o zi libera prin lege. Uneori, conteaza.

Cu drag

Satul bate filmul

29.12.2017 | 0 comentarii


Satul romanesc bate orice film. Cine nu are rude in zona rurala a pierdut si pierde enorm, cine are sa isi faca timp sa mearga ori de cate ori se poate. E fascinanta discrepanta dintre zumzetul haotic al urbei si simplitatea satului asezat cu incapatanare, de-a lungul si de-a latul drumului.

Am plecat dinspre Drobeta Turnu Severin catre zone din Gorj, dupa cateva zile petrecute impreuna cu socrii in care totul a fost din abundenta, ca de fiecare data, de la atentie si pana la tuica de caise. Prima oprire a fost la Targu Carbunesti, dupa un drum fascinant descoperit pentru prima oara si pe durata caruia am inglobat vizual casa dupa casa, cu cerdac taranesc si oameni ai locului mai sprinteni decat am fost vreodata, eu, la facultate. Si gospodari, nici n-ai idee.

Dupa o pauza de aproximativ 2 ore, incarcat cu aerul curat si vorba simpla, dar dulce, a rudelor, plus ceva d-ale gurii pe timp de iarna, am resimtit asfaltul gaunos si ros de timp si vreme pe ruta Licurici-Hurezani-Targu Logresti-Maru. Maru, satul copilariei mele, locul unde am si innoptat.

Am revenit in Bucuresti pe o ruta noua, dupa cateva zile in cate bila si ficatul au fost supuse unor lupte dificile. Si mai castigat decat am fost de mult timp.

In casele saracacioase, se poate sta. Se poate comuta instant de la Disney Junior sau Discovery in curtea plina de rate, gaste, porci, vaci. Se poate sta la soba cu lemne. Se pot face lucruri simple despre care citesti in cartile cu povesti vandute in librariile orasului.

Satul bate filmul. Duceti-va la sat sa aratati copiilor ceea ce se preda la gradinita sau clasele primare, duceti-va la sat sa trageti in piept un aer curat plin de balegar. In urbe, nimic nu s-a schimbat.

Cu drag

Lotul national | partea a III a

26.12.2017 | 0 comentarii


Pentru mine, existenta unui lot national corespunde unei structurari eficiente din cadrul unui sistem care tinde sa isi atinga obiectivul. Imi mentin teoria despre care cred cu tarie ca functioneaza cu randament, atat ca si flux cat si ca rezultate, teorie pe care o dezvolt printr-un nou pas.

Citeste si Lotul national | partea I plus Lotul national | partea a doua

Perioada de valabilitate a unui lot national, ca si criteriile de nominalizare ale unui sportiv de lot national reprezinta calcaiul lui Ahile. De-a lungul timpului au reprezentat unul din punctele sesnsibile de discutie intre parinti si antrenori, pe de o parte si executivul FRT, pe de alta parte. Nu si pentru membrii FRT, cluburile.

Atat perioada de valabilitate, cat si propunerea de nominalizare, sunt parte integranta a unui proces activ care are menirea sa depisteze si sa sustina (prin mai multe mijloace) jucatorii ce pot atinge obiectivul FRT. Pentru a fi clare lucrurile, obiectivul FRT nu este de a da ceva pentru a exista cineva, in fiecare an calendaristic in baza unor criterii mai mult sau mai putin obiective, ci de a fi unul dintre partenerii pe termen lung ai jucatorului, parintilor si antrenorilor in drumul lor spre atingerea propriilor obiective in tenis. Fie ele de proces, de performanta sau de rezultat.

Ca si proces pe termen lung cu sens de a indeplini obiectivul FRT:

  • perioada de valabilitate nu poate fi mai mica de un ciclu olimpic. Numarul jucatorilor dintr-un lot national nu poate fi predefinit si nici impus, iar lotul national in tenis poate sparge, in sfarsit, granita categoriilor de varsta;
  • criteriile de nominalizare sunt discutabile prin prisma faptului ca toti ne dorim criterii cuantificabile. Aici aduc in discutie termenii de “potential” si “rezultate”. O combinatie a celor doi termeni duc in zona identificarii unei solutii, indic ceea ce am lasat la stadiul de propunere pentru dezbateri si discutii in 2013:
    • pana la varsta de 13 ani (25% rezultate – 75% potential) | lot departamental
    • pana la varsta de 16 ani (50% rezultate – 50% potential) | lot regional
    • peste 16 ani (75% rezultate – 25% potential) | lot national

Important: lotul national trebuie intocmit de catre fiecare federatie nationala in fiecare an calendaristic si pentru ca asa solicita MTS-ul in vederea aprobarii finantarii pentru actiunile lotului national. In acelasi timp, la obiectivele FRT merg echipele nationale constituite in baza unor criterii diferite celor de lot national, singurele actiuni pentru lotul national fiind cantonamentul de la Poiana Brasov si testarile bianuale de ordin fizic si medical.

De la ce varsta se poate incepe o activitate de lot national ? Cine sa pregateasca lotul national si cu ce obiective ? Cine sa sustina financiar si logistic o astfel de activitate ? Plecam din acelasi punct: obiectivul FRT este si obiectivul membrilor FRT. Asadar, depistarea si sustinerea jucatorilor (parintilor si antrenorilor) nu reprezinta in totalitate un act decizional al executivului FRT, ci o rezultanta a unei colaborari reciproce cu membrii FRT. Intr-un nou articol, voi continua.

Cu drag