Blog

#SplitStep si inca ceva

02.12.2018 | 0 comentarii


Doua aspecte importante, amandoua de metodica.

Primul lucru pe care il invata un copil la tenis este “split step”-ul sau asa ar fi oportun sa se intample. In practica, copilul il descopera singur la foarte mult timp dupa prima experienta, constientizand destul de putin ceea ce este cu el – denumire, rol, aplicabilitate.

Al doilea aspect: “retrage racheta la spate” conduce la tipare motorii ineficiente. Mult mai benefic este sa “rotesti trunchiul”. Si sa nu omiti sa spui copilului ca picioarele fac o usoara flexie in momentul rotirii trunchiului.

Pentru noi, antrenorii. In speranta reducerii erorilor in procesul de predare a tenisului catre ei, copii.

Pentru o tranzitie la statutul de jucator, un copil va juca sub stresul punctelor inca de la prima minge, cu un partener, cu doi, cu trei, cu cat mai multi, indiferent cum joaca el sau celalalt partener din fata lui. Parintii si mai ales antrenorii copiilor ce aleg sa ii dezvolte abilitatile in zona “jucatorului de antrenament” prin numar de repetari ridicat la varste mici, vezi antrenamentul individual aparut mult prea devreme, vor simti ca au limitat abilitatile “jucatorului de competitie”.  Repetarile sunt necesare in procesul de invatare-consolidare-perfectionare … nu ii gestionam volumul si intensitatea, insa si din pacate, in relatie cu varsta si procesul de dezvoltare pe termen lung.

Pentru ei, jucatorii.

Cu drag

Ce s-ar intampla daca …

07.8.2018 | 0 comentarii


… Mihaela Buzarnescu ar avea un antrenor ca al Simonei Halep ? Dupa victoria de la San Jose, printre mesajele si informatiile diverse erupte in mediul online, mi-a atras atentia intrebarea enuntata.

Mihaela a ajuns la acest nivel prin prisma suportului tehnic al tatalui ei, in ultima perioada de timp si prin suportul unui antrenor, ceea ce este real (ma refer la suportul oferit ca si antrenor si nu un alt tip de suport). Inainte de ascensiunea Mihaelei, tocmai faptul ca de-a lungul carierei Mihaela nu a lucrat cu altcineva decat tatal ei a fost indicat ca unul dintre motivele pentru care potentialul ei nu fusese fructificat in sensul ca, poate, in anumite momente, altcineva cu experienta ar fi putut sa produca cateva declick-uri.

Revenind, sunt pareri avizate care argumenteaza faptul ca jucatoare precum Mihaela, Sorana (doar doua exemple) au avut si ar avea un potential ridicat fata de cel al Simonei, insa diferenta a facut-o si o face un antrenor cu o alta mentalitate decat cea a noastra. Interesanta speta.

Cu drag

Nivelul de joc al unui jucator

11.6.2018 | 0 comentarii


Jucatorii cu mai multa experienta cauta jucatori cu (minimum) la fel de multa experienta pentru a face antrenamente “reusite”.  In fiecare zi observ ceea ce inseamna termenul “reusit” pentru fiecare jucator si in proportie ridicata este diferit fata de acelasi termen folosit in si dupa meciurile oficiale. Pentru ca aceiasi jucatori primesc prin tragere la sorti jucatori cu +,- acelasi nivel de experienta.

Jucatorii de competitie devin mofturosi, in timp ce jucatorii de club raman la fel de deschisi. Este o realitate neschimbata de timp, parinti si in special antrenori. Jucatorii sunt ultimii care aleg, ei sunt primii care pun in practica ce aleg ceilalti. Ce si cum in practica, aici e interesant.

Pentru mine, nivelul de joc al unui jucator este validat atunci cand joaca cu un adversar cu mai putina experienta. Si in antrenament, jucatorii primesc un partener ales de antrenor. Si in meci, jucatorii primesc un adversar ales de o tragere la sorti. Conteaza cu cine joci, o spunem cu totii. Ce conteaza insa mai mult, omitem de aproape fiecare data.

In special in procesul de dezvoltare al jucatorilor tineri, nu este important stimulul in sine, ci recunoasterea lui, ceea ce poti face in conditiile date in timp real, cum poti pune in practica in timp real si ce ai inteles din experienta. Stimulul in sine si rezultatul sunt irelevante pentru ca ele se vor modifica de fiecare data.

Pentru orice crestere in joc este nevoie de stimuli cat mai variati si de antrenori iscusiti. Si de parinti care pricep, nu numai ordona.

Toate cele bune, cu drag

Sa contruiesti un jucator cu atitudine …

11.3.2018 | 0 comentarii


… in tenis, in Romania, e simplu. Incepi dupa varsta de 16 ani.

Pentru mine e validata ipoteza de lucru, desi in momentul in care totusi intri in sistemul competitional national, ca jucator de 16 ani, primesti o atitudine nepotrivita de la tot ce misca: jucatorul advers(i), antrenorul lui/lor, parintele lui/lor, arbitrul turneului, organizatorul turneului etc. Adica acei ce au inceput tenisul mult mai devreme ca tine si au inteles din el exact ceea ce pun in practica la varsta junioratului.

Atentie, nu am spus ca incepand tenisul la varsta de 16 ani e potrivit ca si solutie pentru un proces de dezvoltare corespunzator. Numai ca te scuteste de putoarea emanata din combinatia unui inceput potrivit intr-un sistem defect. Imi pare rau, dar am obosit sa asist la chinuielile copiilor din impulsuri externe pe care ei nu le pot controla.

Ca sa joci tenis iti trebuie o racheta, o minge, niste linii, un fileu, (unul sau mai multi) adversari si un sistem de scor. Sa il joci mai bine ai nevoie de atitudine si “picioare”. Sa il joci si mai bine ai nevoie de exercitiu si implicare. De aici, lucrurile se mai complica.

Pentru cine doreste rezultate pana la 16 ani, va primi exact inversul dupa varsta de 16 ani (la nivel de masa de jucatori).

Sa incepi mai devreme si sa sadesti atitudine, e o utopie. Cum spune un coleg antrenor de-al meu, e o decizie de luat in baza careia construim viitorul. Noi insa alegem rezultatele cat mai devreme si culegem exceptii la nivel de masa mai tarziu.

In Romania, nimic nu e simplu cand trebuie. Devine simplu cand nu prea mai poti face multe – dupa 16 ani incepi sa intelegi ca ai nevoie de atitudine ca sa mergi mai departe si nu intelegi de ce nu se poate.

Cu drag

Analiza testarilor fizice efectuate de sportivii de lot national

24.1.2018 | 0 comentarii


Ianuarie 2018: m-am uitat pe rezultatele testarilor fizice efectuate de cativa sportivi la lotul national si datele nu mint. Sigur, uneori pot fi interpretabile, alteori pot contine erori ajustabile. Per ansamblu, nivelul de pregatire fizica al unui jucator de lot national este (total) necorespunzator. Si punct. Si e punctul meu de vedere argumentat cu date, rezultate, baremuri. Luati-le cum vreti.

Septembrie 2012: impreuna cu colegii din cadrul FRT din acel moment am efectuat o analiza pe care o regasiti aici (daca link-ul devine nefunctional, voi publica varianta PDF). Informatiile sunt valabile si in acest moment, dar din ce in ce mai neaplicabile in procesul de dezvoltare, implicit procesul de pregatire sportiva al unui jucator de tenis la nivel national, in special cei nominalizati ca fiind un varf.

Prea mult tenis … si prea putina pregatire fizica, prea putina atitudine pe si in afara terenului.
Nu sunt nici acum bani, arbitrii fac de toate in continuare (perie si terenul, nota bene), turneele s-au inmultit si jucatorii inca parca nu se mai nasc, cluburile exista si de fapt nu prea etc … dar ce era in urma cu peste 6 ani, se adanceste.

La momentul respectiv, aveam o preocupare si spre partea psihologica / mentala / emotionala, din diferite motive nu am reusit sa concretizam intr-un proiect national. Azi, acesta ar fi primul lucru pe care l-as face, plecand de la nevoia de educatie sportiva si tinzand catre procesul de autonomie decizionala.

In fapt, sunt bucuros ca asta fac(em), la nivel de club, impreuna cu colegii mei. Restul raman niste date la nivel national.

Cu drag